În vremuri triste
de curând apuse,
intense trăiri de disperare
căci soarta nu apare,
ani lungi de suferinţă
de-am ajuns la căinţă
plângând în fiece noapte
ale copacului ramuri rupte
de mâini murdare
iar eu vărsând lacrimi amare
că lumea-i nebună
si plina de ură.
Marea mi-e mamă
mi-e scris in astrogramă
si muntele tată;
nu voi fi abandonată
căci lupul mi-e frate,
iar rugile mi-s ascultate
de natura vie
ce-n mine reînvie
viaţa
ce-a fost cusută cu aţa
de zeitaţi păgâne
care mi-au dat un nume
străin de-al meu neam
de care acum n-am habar
că au fost haini,
dar acum sunt străini.
Hienele vor plănge
cănd eu voi ajunge
spălată de valuri
uitând de lacrimi amare.
Când furtuna va veni
nimic nu mă va opri
departe sa plec
şi norocul să-mi încerc
lâng-un lup bătrân
ce-mi va fi stăpân.
La malul mării-nvolburate
acela îmi va face dreptate.
https://www.youtube.com/watch?v=FN44Vyyn0Wg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.