Odat' un lup alb singuratic
scria pe pagina-i plină
de ploi triste, de Ramire,
de faptul ca n-are destin
uitând că există si viaţă,
el plânsul şi-l înalţă
spre marile constelaţii
căutând ceva, ce zic eu "nimic".
Voinţa de-ar avea-o puternică,
nu s-ar mai tângui zadarnic
că-n lumea aceasta nebună
destin nu există!
De-ar crede doar o clipă
c-o dragoste se-nfiripă
pe strune de vânt coborâte
dţn colţul întregului Pamânt!
Lup Alb, plânsul îl uită
şi-aleargă pe strune
pe Ramira să o răpeşti
şi destinul să ţi-l împlineşti !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.