Să spun "suflete pereche"?
Este prea greu când anii ne despart
în mici frânturi de vise,
noi nu ne întălnim.
Nici gândurile noastre nu pot fi la fel.
Tu ai trăţt alţi ani,
plini de poezii solemne,
ode închinate unui singur om
care se credea un zeu.
Când trăia acela,
poeţii trebuiau să tacă
şi-n frica lor nebună
omagii să-i aducă.
Atât'amar de vreme
trecu de-atunci,
dar au venit venetici
ce ideile ne-au furat
şi ca nişte politruci
le arogă pe nedrept,
făra să ţină cont
că plagiatu-i interzis
şi ce rămâne scris, e scris.
Cu aroganţa lor caracteristică
încurcă vorbe, le mistifică
precum ca ale lor sunt poemele,
dar le-a fost teamă de sechelele
ce aveau sa urmeze
după ce-aveau să le dicteze
pe-o foaie albă, numită blog.
Nu te poţi numi decât un hoţ !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.