Alerg în ploaie dezbrăcată
de lacrimi udată
că-n astă viaţă unică
am uitat iubirea-n biserică.
Poate m-am speriat
că pot iubi deîndat
şi nu am vrut s-ascult
bătaia inimii curgând
în oceanul vieţii
şi al frumuseţii.
Am semănat ură fierbinte,
am folosit cuvântul "minte",
în jurul meu numai suspine
cine să ma aline?
Am cules plâns
în loc de râs
uitând ca sunt om
şi m-am dat de gol.
Nimic nu am învaţat
şi m-am şi speriat
de iubirea lină
ce avea să vină.
M-am ascuns de ea
după o perdea
lăsând-o să zboare
am rămas cu lacrimi amare.
Degeaba plâng acum
că am ales alt drum,
degeaba mă frământ
că ajung pământ.
İubirea s-a dus
şi eu am apus
în oceanul vieţii
şi al tinereţii.
Voi care mă citiţi
să nu fiţi zgârciţi
şi să vă iubiţi
că nu mai găsiţi
inimi fierbinţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.