Inima mea e pustiită
asemeni Troiei
cea arsă din temelii.
Nu mă interesează trecutul,
prezentul,
viitorul.
Am totul în faţă
şi totuşi mă fac că nu văd viaţa.
Mi-e dor de primăvară,
o primăvară care să-mi încălzească
cenuşa inimii.
Iată unica mea dorinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.