O ceaţa deasă
mi se lasă pe frunte
înfruntând vântul
care vrea s-o risipească.
Totu-i rece-n jurul meu,
încat îmi îngheaţa şi respiraţia.
Numai cântecul
pe care-l cânţi tu la colţ de stradă
îmi încălzeşte sufletul.
La urechi
gerul îmi compune simfonii sinistre,
vrând, parcă,
să-mi răstorne carul cu gânduri.
O plictiseală mă cuprinde
şi-un dor de duca pe pustii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.