Adânc in sufletu-mi trist
apare-un semn de pietate
ce nicicând nu l-am avut.
În susur de cascadă cânta
inimi golaşe şi străine
de gându-mi îndepartat.
Lumea ce eu am cântat
cu vâltoare m-a-nconjurat,
de nimeni nu m-aude.
Stropi reci de mă alungă
în tainica mea umbră
voi ce aşteptaţi?
Cântaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.