Un taler de grâu este iubirea
pierdută-n straniile simţiri,
când tu pe el îl strângi în braţe
şi crezi că poate te răsfaţă.
Dorul tău de singurătate
iţi apasă fruntea rece,
dar el cu-n sărut nebun
te poate şi întrece.
În ale tale planuri şugubeţe
tu tot erou o să îl vezi!
Dar viaţa-i scurtă,
te invaţă
cu minciuna spusă pe faţă,
el este doar un cub de gheaţă.
Ca un uliu te răpeşte
de nimeni nu te găseşte.
Revino-ţi, fată!
Felicitari! Imi plac poeziile tale,sunt pline de sensibilitate.:)....te pup Edit
RăspundețiȘtergereDraga mea Edıth, nıcı nu iti inchipui cat de mult ma bucur pentru vızıta ta aıcı. Ma sımteam exılata. Estı o draguta ! Multumesc mult sı te maı astept.
ȘtergereAnotimp
RăspundețiȘtergererămas fără vise,
gânduri,
petale ofilite...
amurg,
cuvinte nerostite.
Cântec de greier,
nopţi...
stele...
Ploaia cântă...
orice rană,
lacrimă
în stropi dispare.
A plouat
mult...
E soare.
Îţi aminteşti valsul celor câteva luni?
Ne-am ascuns în ploi...
Salcie plângătoare, dor,
nu mai am putere, pentru
cântec în doi.
Nu mai am aripi,
mă dezbrac de vise,
nu întind mâna,
nu mai cred în Tine!
Dorul doare...
poţi să vii toamnă
cu ploi reci,
fără Soare!
Cum să mă ascund de mine?
Ascult vântul,
şterg gândul,
tăcere...
Nu dorm,
nu pot, fără visele
mele.
Să nu-mi spui,
că din iubire,
ai lăsat
doar alb şi negru...
pentru mâine.
Frig şi ploi...
iubindu-te
e soare, petale
de flori, culori în zori.
Noi,
doar dor şi fiori...
E vară-n suflet
iubite,
eu nu dorm.
Şi trec cocori,
frunze se desprind,
dar visele
trăiesc în noi...
Pentru că
eşti aici, acum,
mă alinţi cu vorbe
de dor.
Pentru că
sunt fericită
azi, acum.
Nu mă gândesc
la copacii goi.
Sunt flori în mii
de culori...
Iubesc.
Cam aşa-i cu dragostea...soare, ploi, nori, iar soare...
Faina poezia ! Pup.
Ștergere